Web Toolbar by Wibiya

sâmbătă, 8 decembrie 2012

COMENZI CMD

-ipconfig /all - pentru XP -arata setarile conexiunii, ip, mac, dns, gateway
-winipcfg - pentru 98, 2000, ME - idem
-getmac - afiseaza mac-ul placii de retea
-ping -t xxx.sss.xxx.sss - test de comunicare intre 2 ip-uri (nu stiu daca este corect)
tracert xxx.sss.xxx.sss - afiseaza "traseul" catre un ip dat
- arp -a vezi mac-urile computerelor conectate la pc tau (nu stiu daca este corect)
-netstat -a vezi ip-ul celui conectat la tine.
-ipconfig /release - un fel de reset al comenzii ipconfig

-ipconfig /renew - un "refresh" al conemzii ipconfig
-pathping - verifica latenta si pierderile de pachete cu fiecare hop intre masina de pe care se da si ip-ul testat.
net share - vezi ce share ai in retea
-Nameserver - NameServer sau numit. Este un proces UNIX ce converteste numele gazda intr-o adresa Internet pentru TCP/IP

-Resolve - Procesul in TCP/IP ce trimite cererile catre DNS pentru convertirea numelui gazda intr-o adresa Internet [precum 80.96.148.20]

-Whois - Un serviciu ce poate fi folosit pentru aflarea informatiilor privind utilizatorii inregistrati pe un server sau a altor informatii despre retea.
-IP - Internet Protocol. Partea IP a TCP/IP; protocolul utilizat pentru rutarea pachetelor pe Internet, de la sursa catre destinatie.
-Net view (vezi PC active din retea)

BIOS (Basic Input/Output System)

   BIOS-ul care se traduce: (Basic Input/Output System) el este pentru multi o necunoscuta, in timp ce altora le ofera mijloace de a creste performanta sau stabilitatea unui sistem. Acest BIOS se ocupa dupa cum ii spune si numele cu operatiile de baza executate de un calculator. Sistemele de operare mai vechi executau majoritatea operatiilor prin intermediul functiilor puse la dispozitie de catre BIOS. In zilele noastre, insa, sistemele de operare moderne folosesc propriile rutine pentru a executa unele din operatiile respective.
 Incep cu acest articol un serial dedicat explicarii fiecarei optiuni in parte din BIOS insotite de asemenea de sfaturi privind cresterea performantei sau stabilitatii sistemului.

Cu toate acestea, BIOS-ul inca nu poate lipsi dat fiind ca foarte multe setari ale componentelor hardware se fac aici, el reprezentand liantul dintre componentele hardware si sistemul de operare. De aceea, un BIOS prost configurat poate incetini foarte mult un sistem in timp ce un BIOS bine setat il poate face mai rapid. Viteza si stabilitatea unui sistem depinde de foarte multi factori si nu sunt intotdeauna influentate direct de cumpararea celor mai scumpe si mai performante componente. Imi vine in minte acum placa MSI K7T266 care, cu versiunea 1.0 a BIOS-ului era destul de instabila si nu avea o performanta notabila. Cu toate acestea, o data cu versiunea 1.3 a BIOS-ului toate aceste probleme s-au rezolvat ceea ce demonstreaza ca de foarte multe ori conteaza si software-ul, nu numai hardware-ul.

De obicei, BIOS-ul este structurat in urmatoarele sectiuni majore:
Standard CMOS Setup
BIOS Features Setup (Advanced BIOS Features)
Chipset Features Setup (Advanced Chipset Features)
Power Management Setup
PNP/PCI Configuration
Integrated Peripherals
Hardware Monitor Setup

Sa incepem cu Standard CMOS Setup. Aici se regasesc optiunile referitoare la configurarea orei si a datei calculatorului, precum si cele referitoare la unitatile de stocare interne (harddisk-uri, unitati CDROM-uri, ZIP sau de banda, etc.) BIOS-urile moderne dispun tot in aceasta sectiune si de functiile de autodetectare a harddisk-urilor in timp ce versiunile mai vechi de BIOS aveau o sectiune speciala denumita IDE HDD Auto Detection. De regula o detectare automata a unitatilor de stocare este de ajuns, cu toate ca BIOS-ul permite si modificarea manuala a specificatiilor harddisk-urilor.

Trecem acum la sectiunea BIOS Features Setup sau Advanced BIOS Features cum se mai intalneste ea in anumite versiuni de BIOS. In momentul de fata exista trei tipuri de BIOS-uri folosite: Award, Award cu interfata Phoenix si AMI BIOS. Voi incerca sa va prezint numele sub care se regasesc diversele optiuni in toate trei variantele de BIOS (intre paranteze), insa este foarte posibil sa gasiti o anumita setare cu alt nume in versiunea de BIOS al placii voastre de baza. Acestea fiind zise, sa incep cu prezentarea setarilor din BIOS Features Setup.

Virus Warning (Anti-Virus Protection)
 Optiuni: Enabled / Disabled / ChipAway
 Activarea acestei optiuni duce la aparitia unui mesaj de atentionare din partea BIOS-ului in momentul cand un program incearca sa scrie ceva in sectorul de boot sau in tabela de partitii a unui harddisk. De obicei acest comportament este asociat cu virusii de boot, de unde vine si denumirea acestei optiuni. Cu toate acestea, activarea acestei optiuni poate cauza probleme in anumite situatii, una dintre acestea fiind instalarea Windows 95/98. Aproape de finalul instalarii, sistemul de operare incearca sa actualizeze sectorul de boot al harddisk-ului si ca urmare BIOS-ul incearca sa afiseze un mesaj de avertizare. Dat fiind ca instalarea Windows-ului decurge intr-un mod grafic, iar mesajul BIOS-ului este afisat intr-un mod text declansarea afisarii acestui mesaj duce la blocarea instalarii Windows-ului. Unele placi de baza dispun de propriul lor cod de detectie a virusilor de boot, denumit ChipAway. Ca urmare a activarii optiunii ChipAway intra in actiune acest mecanism de protectie impotriva virusilor de boot, care este putin mai avansat decat cel implicit. Aceasta functie este complet inutila in cazul harddisk-urilor SCSI sau care functioneaza pe un controller cu un BIOS separat (cazul controllerelor cu functii RAID).
Quick Boot (Quick Power On Self Test)
Optiuni: Enabled / Disabled
 Daca este configurata ca “Enabled” permite micsorarea timpului in care un sistem booteaza prin scurtarea sau chiar sarirea anumitor teste facute la initializarea sistemului. De exemplu, daca este setata pe “Disabled” memoria este testata un timp mai indelungat pentru detectarea eventualelor erori. Este recomandat ca aceasta optiune sa fie setata pe “Enabled” in lucrul de zi cu zi, dar sa fie trecuta pe “Disabled” in momentul in care adaugati o componenta noua in calculator.
 1st Boot / 2nd Boot / 3rd Boot (First Boot Device / Second Boot Device / Third Boot Device)
Optiuni: Disabled / IDE-0 / IDE-1 / IDE-2 / IDE-3 / Floppy / ARMD-ZIP / CDROM / SCSI / Network
 Aceasta optiune configureaza ordinea unitatilor de stocare pe care BIOS-ul va cauta un sistem de operare valid. 1st Boot reprezinta prima unitate de stocare pe care va fi cautat un sistem de operare. In cazul in care sistemul de operare nu este gasit pe aceasta unitate, se trece la cele setate la 2nd Boot respectiv 3rd Boot. In cazul placilor de baza care mai au integrat un controller suplimentar (RAID), optiunea SCSI este inlocuita cu una EXT. La alegerea acestei optiuni ramane in sarcina BIOS-ului controller-ului suplimentar sa aleaga pe care din unitatile de stocare de pe acel controller va fi cautat sistemul de operare.

In unele versiuni de BIOS, aceste trei optiuni sunt inlocuite de una singura, denumita Boot Sequence. Aceasta dispune de setarile:
A, C, SCSI/EXT
C, A, SCSI/EXT
C, CD-ROM, A
CD-ROM, C, A
D, A, SCSI/EXT
E, A, SCSI/EXT
F, A, SCSI
SCSI/EXT, A, C
SCSI/EXT, C, A
A, SCSI/EXT, C
LS/ZIP, C

si are aceeasi functionalitate ca si optiunea explicata mai sus.

Try Other Boot Devices
Optiuni: Yes / No
 In cazul in care aceasta optiune este setata pe “Yes” si nu a fost gasit nici un sistem de operare pe prima unitate de stocare pe care se face cautarea, aceasta continua cu celelalte doua unitati. Daca optiunea este setata pe “No” atunci cautarea se va opri in momentul in care nu a fost gasit un sistem de operare pe prima unitate de stocare.
S.M.A.R.T. for Hard Disks (HDD S.M.A.R.T. Capability)
Optiuni: Enabled / Disabled
 Aceasta optiune activeaza sau dezactiveaza suportul pentru tehnologia S.M.A.R.T. (Self Monitoring Analysis And Reporting) care permite detectarea erorilor care pot apare la harddisk-uri in timpul functionarii. Activarea sau dezactivarea acestei optiuni nu au nici un fel de efect asupra performantei harddisk-urilor. Este recomandat ca aceasta optiune sa fie configurata ca “Enabled” pentru a permite detectarea din timp a eventualelor erori.
Boot Up NumLock Status
Optiuni: On / Off
 In cazul in care aceasta optiune este setata pe “On” va fi activata functia Num Lock ceea ce va permite folosirea tastelor numerice din dreapta tastaturii pentru introducerea de cifre. In caz contrar, Num Lock va fi dezactivat in momentul bootarii ceea ce duce la posibilitatea folosirii tastelor numerice in modul cursor (pentru controlul cursorului).

Floppy Drive Swap
Optiuni: Enabled / Disabled
 Aceasta optiune foloseste la schimbarea aranjarii logice a floppy disk-urilor in cazul in care dispuneti de doua astfel de unitati. Ca urmare, setarea pe “Enabled” a acestei optiuni duce la inversarea literelor celor doua unitati de discheta, A: devenind B: si invers. Functia aceasta poate fi folosita si daca se doreste boot-area de pe a doua unitate de discheta, dat fiind ca BIOS-ul nu stie sa incarce sistemul de operare decat de pe unitatea A:.
Floppy Drive Seek (Boot Up Floppy Seek)
Optiuni: Enabled / Disabled
 Optiunea activeaza sau dezactiveaza verificarea unitatii de discheta in momentul initializarii sistemului. In cazul in care nu este gasita o unitate de discheta va fi afisat un mesaj de eroare. Este recomandata setarea “Disabled” pentru a creste viteza de bootare a sistemului.
Password Check (Security Setup)
Optiuni: Setup / System
 Aceasta optiune indica in ce moment este ceruta introducerea parolei setate in sectiunea “Password Setting“. In cazul in care a fost aleasa setarea “Setup” parola este ceruta in momentul in care cineva incearca sa intre in BIOS, iar in cazul in care a fost aleasa setarea “System” parola este ceruta in momentul in care se initializeaza sistemul, inainte sa fie afisat altceva pe ecran.
Boot to OS/2 (OS Select for DRAM > 64MB)
Optiuni: Yes / No (OS/2 – Non-OS/2)
 Sistemul de operare OS/2 dispune de alt sistem de management al memoriei mai mari de 64MB decat celelalte sisteme de operare, asa ca daca folositi OS/2 activati aceasta optiune. In caz contrar, setati aceasta optiune pe No (Non-OS/2).
L1 Cache (CPU Internal Cache)
Optiuni: Enabled / Disabled
 Rolul acestei optiuni este de a activa respectiv dezactiva memoria cache Level 1 a procesorului. Aceasta functie poate fi utila in cazul in care s-a facut overclocking si sistemul nu este stabil pentru a se determina cauza acestei instabilitati. In cazul in care dezactivarea memoriei cache duce la cresterea stabilitatii inseamna ca memoria cache nu poate functiona la viteza la care se face overclocking-ul. Cu toate acestea, viteza sistemului scade drastic odata cu dezactivarea acestei functii, astfel ca este recomandata setarea pe “Enabled” a acestei optiuni.
L2 Cache (External Cache)
Optiuni: Enabled / Disabled
 Aceasta optiune are aproximativ acelasi rol ca si cea precedenta cu mentiunea ca se refera la memoria cache Level 2 a procesorului. Din nou, recomandarea pentru aceasta optiune este: “Enabled“, dezactivarea ei ducand la scaderi drastice ale performantei sistemului.
CPU L2 Cache ECC Checking
Optiuni: Enabled / Disabled
 Aceasta optiune activeaza sau dezactiveaza functia de verificare ECC a memoriei cache Level 2 (in cazul in care aceasta dispune de bitul de paritate). Activarea acestei optiuni permite detectarea erorilor aparute la citirea/scrierea in memorie si chiar corectarea erorilor de un singur bit in cadrul unei secvente de 8 biti. Mai mult, ECC are tendinta de a stabiliza un sistem in care procesorul este overclockat. Majoritatea procesoarelor moderne contin memorie cache Level 2 cu suport pentru verificare ECC. Este recomandata setarea “Enabled” pentru ca aceasta creste in multe cazuri stabilitatea si overclockabilitatea unui sistem.

Processor Number Feature
Optiuni: Enabled / Disabled
 Aceasta optiune apare in cazul instalarii unui procesor Pentium III si activeaza sau dezactiveaza posibilitatea de a citi numarul serial al acestor procesoare de catre programe externe.
Gate A20 Option
Optiuni: Normal / Fast
 Aceasta optiune controleaza felul in care este folosita Gate A20 pentru a accesa memoria de peste 1MB. In trecut pentru aceasta functie era folosit controller-ul de tastatura care este destul de lent. Chipset-urile moderne au preluat aceasta functie pe care o realizeaza mult mai rapid decat controller-ul de tastatura. Dat fiind ca sistemele de operare din seria W9x inca mai trec destul de des din mod neprotejat in mod protejat si aceasta trecere se face folosind functiile din BIOS, este recomandata folosirea setarii “Fast” care are ca urmare realizarea acestei functii de catre chipset. Multe dintre placile de baza moderne nici nu mai afiseaza aceasta optiune in BIOS, activand implicit modul Fast.
IDE HDD Block Mode
Optiuni: Enabled / Disabled
 Cu ajutorul acestei optiuni se pot transfera date dinspre/inspre harddisk folosind blocuri mai mari de octeti. Daca este activata, optiunea permite transferul a pana la 64KB de informatii intr-o singura intrerupere, spre deosebire de maxim 512 bytes in cazul in care optiunea este dezactivata. In sistemul de operare Windows NT pana la aparitia Service Pack 2, activarea acestei optiuni putea duce la erori la transferul de date cu harddisk-ul. In toate celelalte cazuri activarea acestei optiuni duce la marirea cu mult a performantelor harddisk-ului si de aceea recomandarea este ca aceasta functie sa fie setata pe “Enables“. Unele placi de baza moderne nu mai au aceasta functie, ea fiind direct activata.
Typematic Rate (Chars/Sec)
Optiuni: 6 / 8 / 10 / 12 / 15 / 20 / 24 / 30
 Aceasta optiune configureaza rata la care va fi repetata afisare unei taste la apasarea continua a acesteia.

Typematic Rate Delay (Msec)
Optiuni: 250 / 500 / 750 / 1000
 Valoarea aleasa reprezinta durata in milisecunde care trece de la apasarea unei taste pana in momentul in care caracterul respectiv va incepe sa fie afisat repetat.
Assign IRQ for VGA
Optiuni: Enable / Disabled
 Majoritatea placilor video moderne au nevoie la functionare de folosirea unei intreruperi IRQ. Ca urmare dezactivarea acestei functii duce la nefunctionarea respectivelor placi video. Este recomandata verificare cartii tehnice a placii video pentru a stabili daca aceasta are nevoie de IRQ sau nu.
Video BIOS cacheable
Optiuni: Enabled / Disabled
 Daca este activata aceasta optiune, BIOS-ul placii video este copiat in memoria RAM a sistemului pentru un acces mai rapid. Cu toate acestea, sistemele de operare moderne ocolesc complet BIOS-ul placii video apeland direct functiile hardware ale acesteia. Ca urmare nu este inregistrata nici o crestere a performantelor odata cu activarea acestei functii. Ca urmare, recomandarea pentru aceasta optiune este: “Disabled” pentru a economisi cativa kilobytes de memorie.
System BIOS cacheable
Optiuni: Enabled / Disabled
 Aceasta functie are aproape acelasi rol ca si cea precedenta, numai ca se refera la BIOS-ul placii de baza. Dupa cum spuneam la inceput, insa, sistemele de operare moderne nu mai folosesc BIOS-ul pentru operatiile cu diversele componente hardware, astfel ca nici in acest caz activarea acestei optiuni nu mareste performanta. Ca urmare, recomandarea pentru aceasta optiune este: “Disabled“.

joi, 6 decembrie 2012

Placa de Sunet

O placă de sunet  este un dispozitiv hardware care facilitează intrarea și de ieșirea semnalelor audio de la un computer prin intermediul aplicațiilor specializate. Placa de sunet poate fi și o interfață audio externă (folosită de alte echipamente electronice) care utilizează software pentru a genera un sunet. Aceste dispozitive bazate pe software sunt mai bine cunoscute sub numele de interfețe audio.
Utilizările tipice ale plăcilor de sunet includ furnizarea de componente audio pentru aplicații multimedia, cum ar fi compoziția de muzică, editare video sau prezentări audio, educație și divertisment (jocuri) și proiecție video. Majoritatea computerelor au placa de sunet incorporată în placa de bază, în timp ce altele (cele din primele generații) necesită plăci audio atașate la placa de bază.

GENERALITATI:

    Plăcile de sunet oferă de obicei un convertor digital-la-analogic (DAC - Digital-to-Analog Converter) care convertește date digitale ȋnregistrate sau generate ȋn format analogic. Semnalul de ieșire este conectat la un amplificator, caști sau la un dispozitiv extern folosind interconectori standard cum ar fi conectorii TRS sau RCA. Ȋn cazul ȋn care numărul și dimensiunea conectorilor este prea mare pentru spațiul de dispunere a conectorilor necesar unei extensii de la spatele calculatorului, aceștia vor fi dispuși ȋntr-o cutie exterioară sau se va ocupa un spatiu ȋn plus care va bloca spațiul de expunere a conectorilor a unui alt card de expansiune.
Mai multe carduri avansate includ de obicei mai mult de un chip de sunet pentru a asigura rate de date mai mari și funcționalități multiple simultane. Reproducerea semnalelor digitale este de obicei făcută cu DAC-uri multi-canal, care sunt capabile de exemple digitale multiple simultane la vârfuri și volume diferite sau este făcută prin aplicarea opțională de efecte ȋn timp real cum ar fi filtrarea. Redarea de sunete multi-canal digital poate fi de asemenea utilizată pentru sintetizatoare de muzică.

Canalele AUDIO:

O caracteristică importantă a plăcilor de sunet este polifonia, care este mai mult decât o singură voce distinctă sau un sunet redat simultan și independent și numărul de canale simultane. Acestea sunt destinate ca număr de ieșiri electrice audio distincte, care pot corespunde unui sistem de configurare a boxelor cum ar fi 2.0 (stereo), 2.1 (stereo cu subwoofer), 5.1, etc. Uneori termenii de „voci” și „canale” sunt folosite alternativ pentru a indica gradul de polifonie, nu configurația ieșirilor de boxe.


Placi AUDIO USB:

Plăcile de sunet USB sunt de fapt, cutii externe care se conectează la calculator prin USB. Mai corect, ele sunt denumite interfețe audio și nu plăci de sunet.



  Conectorii de pe plăcile de sunet sunt codati pe culori :

       -ROZ: Intrare audio analogică pentru microfon. Jack de 3.5mm

       -ALBASTRU: Linie de intrare audio analogică.Jack de 3.5mm

       -VERDE:Linie de ieșire audio analogică pentru semnalul stereo principal (boxe frontale sau căști).Jack de 3.5mm

       -MARO:Linie de ieșire audio analogică pentru trecere specială,'Boxele dreapta-stânga'.
Jack de 3.5mm

       -NEGRU:Linie de ieșire audio analogică pentru boxele de surround (de obicei boxele stereo din spate).Jack de 3.5mm
       -PORTOCALIU:Linie de ieșire audio analogică pentru boxa de pe canalul central și pentru subwoofer.Jack de 3.5mm

       -GRI\AURIU:Portul Game / MIDI (Musical Instrument Digital Interface).Jack de 3.5mm





Modemurile

Modemurile sunt dispozitive destinate conectării între calculatoare cu ajutorul liniei telefonice. Pot fi de două tipuri constructive: interne şi externe. Modemurile interne se instalează într-un slot PCI sau ISA având integrat portul serial propriu. Oferă conectări la viteze cuprinse între 600bps şi 56700bms chiar si mai mult. Unele versiuni oferă şi capabilităţi fax şi voice, viteza maximă de primire/trimitere a unui fax fiind de 14400bps.
Modem-urile reprezinta un segment foarte prezent în casele multora dintre noi, ideea de conectare la internet când vrei si fara abonament, pe linia telefonica, fiind des agreata de cei care nu stau zilnic pe internet, ci intra ocazional pentru diferite probleme. Modelul de fata se conecteaza la calculator prin intermediul unei prize USB si se alimenteaza tot prin intermediul acesteia nemaifiind nevoie de prezenta pe birou si a unui alimentator extern. Modem-urile reprezinta un segment foarte prezent în casele multora dintre noi, ideea de conectare la internet când vrei si fara abonament, pe linia telefonica, fiind des agreata de cei care nu stau zilnic pe internet, ci intra ocazional pentru diferite probleme. Modelul de fata se conecteaza la calculator prin intermediul unei prize USB si se alimenteaza tot prin intermediul acesteia nemaifiind nevoie de prezenta pe birou si a unui alimentator extern. Referate similare: Internetul Modem de cablu Servicii de internet Istoria internetului Informatica - internet Lumea Internetului În afara de functiile clasice de modem se poate trimite si fax, optiune ce uneori se dovedeste foarte folositoare, multi dintre utilizatori utilizând aceasta functie cu rol primar. Echipamentul este compatibil cu sistemele de operare MS Windows 98SE/ Me/ 2000/XP. Conectarea la Internet pare de multe ori o treaba usoara.

Nu trebuie decat sa ai un calculator, sa fii conectat la o retea telefonica si, poate cel mai important lucru, sa ai un modem. De multe ori insa, alegerea modemului nu este o treaba tocmai usoara, de aceea iti oferim, in randurile de mai jos, cateva sfaturi care sa iti inlesneasca "misiunea".Un tip de modem mai performant este cel conectat prin reteaua de cablu TV. Modemul de cablu este mai rapid decat cel prin dial-up deoarece abonatul la Internet are conexiune permanenta iar viteza de transfer este mai mare dacat in cazul conexiunii dial-up.Din punct de vedere al componentelor aflate pe placa de modem, modemurile pot fi hardware (executa toate operatiile de modulatie, demodulatie si compresie) sau software, caz in care majoritatea operatiilor cad in sarcina microprocesorului computerului.

Sloturi

sloturi
Pe placa de bază exista sloturi  în care se pot introduce plăci de extensie (modemuri, placi video, plăci de reţea, plăci de sunet, etc). Sloturile pot fi diferenţiate în  funcţie de diferenţele constructive: VL-BUS, ISA, EISA, PCI respectiv PCIE, PCMCIA, AGP. Interfaţa VL-BUS este depăşită, interfaţa ISA este încă folosită cu succes, fiind prezentă pe majoritatea plăcilor de bază de generaţie nouă. PCI este cea mai folosită interfaţă, oferind rate de transfer mari la preţuri rezonabile în prezent. A fost introdusă cu ~5 ani în urmă urmând standardului EISA . PCMICA este destinat utilizatorilor de calculatoare portabile, oferind conectivitate rapidă, autoconfigurare. Aceste plăci sunt extraordinar de mici (şi de scumpe), fiind de mărimea unei cartele telefonice, duble ca grosime.

Toate aceste tipuri de sloturi diferă între ele, există totuşi sloturi PCI/ISA shared în care se pot introduce  plăci PCI sau plăci ISA.
Porturile seriale sunt destinate conectării în exterior a deviceurilor care sunt cam puţine: modem/mouse. Versiunile noi  posedă cache şi o interfaţă ce 'gândeşte' singură degrevând procesorul (UART 16550).
Porturile paralele sunt destinate conectării imprimantelor sau altor dispozitive ce funcţionează pe acest tip de port (scannere, plăci de achiziţie, etc).

Hard Disk-ul

Hard Disk-ul este un dispozitiv electronic-mecanic pentru stocarea sau memorarea nevolatilă (permanentă) a datelor. Utilizatorul normal nu poate sau nu are voie să despartă discul de circuitele de comandă corespunzătoare, vezi imaginea alăturată; împreună ele formează așa-numita „unitate fixă”, „unitate de disc fix” sau, prescurtat, HDD (de la hard disc drive).Stocarea datelor se face pe o suprafață magnetică dispusă pe platane rotunde metalice rigide (dure). În general discurile dure sunt utilizate ca suport de stocare extern principal pentru servere și calculatoare personale, dar și pentru anumite aparate electronice . Dacă la începuturi capacitatea unui disc dur nu depășea 20 megaocteți (MO) = 20 megabait (MB), un disc dur obișnuit de 2 1/2 țoli poate depăși 1 teraoctet (TO) = 1 terabait (TB)si tot asa.
 Interfaţa pentru hard-disk poate fi inclusă (în cele mai multe cazuri este) pe placa de bază sau poate fi achiziţionată ca  placă de extensie separată. Controllerele pentru hard-disk, ca şi hdd-urile de altfel, pot fi de două tipuri constructive:

 IDE (EIDE) sau SCSI (Small Computer System Interface). Hard-diskurile SCSI necesită un controller special, interfaţa SCSI fiind mai avansată decât EIDE, mai scumpă, cu performanţe mai mari, având avantajul de a putea conecta pe acelaşi controller şi cablu  scannere, hard-diskuri, unităţi floppy, cdrom, etc, un număr total de 8 device-uri SCSI suportate simultan. Avantajele SCSI sunt multiple: poate conecta pe aceeaşi magistrală 8 deviceuri diferite simultan  (IDE - 2 device-uri şi acele HDD sau CD-ROM); lungimea panglicii SCSI - 10-25 m, viteza maximă 80Mb/sec wide ultra2 SCSI; gabaritul redus. SCSI utilizează cozi de mesaje. Mecanismele bazate pe astfel de cozi sunt integrate pe scară tot mai largă în sistemele de operare moderne (WindowsNT). Hard-diskurile SCSI au fost întotdeauna cu un pas în faţa celor IDE, astfel capacităţile au fost mai mari şi viteza de transfer net superioară, cel mai rapid hard-disk IDE actual are o rată de transfer  maximă de 66Mb/sec (UDMA/66). Mărimile hard-diskurilor singulare sunt cuprinse între 20Mb şi 4T. Această capacitate poate fi extinsă prin intermediul discurilor RAID sau prin tehnologia de clustering (conectarea mai multor hdd-uri astfel ca sistemul să le vadă ca fiind unul singur; această tehnologie este folosită şi în procesarea paralelă).

Procesorul

AMD
 Procesorul a evoluat destul de mult in ultima periodata, ceea ce ne bucura enorm dorindune  performanta si rapiditate in tot ceea ce facem la PC. Pai sa povestim umpic despre acest procesor:

      Procesorul încorporează funcțiile unității centrale de prelucrare a informației a unui calculator sau a unui sistem electronic structurat funcțional (care coordonează sistemul) și care, fizic, se prezintă sub forma unui circuit electronic integrat IC cunoscut și sub numele de cip electronic. Reprezintă forma structurală cea mai complexă pe care o pot avea circuitele integrate. El controlează activitățile întregului sistem în care este integrat și poate prelucra datele furnizate de utilizator. Este elementul principal al unui sistem de calcul; cipul semiconductor, care este plasat pe placa de bază numită motherboard (en), este de obicei foarte complex, putând ajunge să conțină de milioane de foarte mici transistoare (microtranzistoare). Procesorul asigură procesarea instrucțiunilor și datelor, atât a celora din sistemul de operare al sistemului, cât și a celora din aplicația utilizatorului, și anume le interpretează, prelucrează și controlează, execută sau supervizează transferurile de informații și controlează activitatea generală a cestorlalte componente care alcătuiesc un sistem de calcul.
INTEL i7
INTEL i7


    Procesorul i386 a fost primul procesor care a inclus 6 faze de execuţie paralelă, la procesorul 80486 s-a dezvoltat mai mult paralelismul execuţiei prin expandarea unităţilor de decodificare a instrucţiunii şi de execuţie într-o bandă de asamblare (pieline) cu cinci nivele, astfel ajungându-se la 11 faze paralele. În plus, procesorul 486 are un cache intern de date şi instrucţiuni de nivel L1 de 8Ko pentru a mări procentul instrucţiunilor ce pot fi executate la viteza de o instrucţiune pe impuls de tact. La acest procesor a fost pentru prima dată integrată unitatea de calcul în virgulă flotantă (coprocesorul) în acelaşi cip cu CPU-ul .
Amd a lansat în aceeaşi perioadă procesorul 486 DX5 cu frecvenţe până la 133, fără prea mult success. Surprinzător, după 486 nu a urmat 586, decât pentru Cyrix şi AMD. Intel a decis să schimbe formatul numelui trecând la Pentium .
Intel dual-core
  Amd a lansat într-o perioadă intermediară procesorul 586, apoi K5. După 586 pentru Cyrix urmând 6x86 .
Amd şi Cyrix au rămas multă vreme într-un con de umbră al lui Intel, mai ales că procesoarele intel Pentium (lansate la frecvenţe de 75Mhz) s-au dezvoltat rapid, de la frecvenţa de 166 Mhz fiind adăugate instrucţiunile MMX (un set de 57 noi instrucţiuni, patru tipuri noi de date şi un nou set de regiştri pentru a accelera performanţele aplicaţiilor multimedia şi de comunicaţii; MMX se bazează pe o arhitectură SIMD (Single Instruction, Multiple Data), permiţând îmbunătăţirea performanţelor aplicaţiilor ce folosesc algoritmi de calcul intensivi asupra unor mari şiruri de date simple (procesoare de imagini 2D/3D).
AMD
Fiecare processor din seria x86 este compatibil fizic cu placa de bază, astfel procesoarele se introduc într-un soclu de pe placa de bază, ce are un număr standard de pini (321)Trebuie amintit că un calculator poate avea unul sau mai multe procesoare . Plăcile de bază  normale' permit prezenţa unui singur processor, însă sunt producători ce oferă opţiunea de  dual processor'. Astfel în sistemele produse de Digital, HP se pot întâlni între 2-8 procesoare. Problema este ca numai anumite sisteme de operare ştiu sa folosească multiprocesarea (Linux, SunOs, Unix, WindowsNT). Astfel în Windows 9x prezenţa unui processor suplimentar nu va influenţa cu nimic performanţa sistemului. Sistemele multiprocesor sunt folosite în servere sau în staţii de lucru cu flux mare de date (CAD, GIS, etc). Un alt motiv de a folosi un sistem multiprocesor este securitatea oferită. Astfel în cazul unei defecţiuni produse la unul din procesoare conducerea va fi luată de celălalt. .


Exemple:
  • Intel 80486
  • Intel Pentium
  • AMD ATHLON
  • Intel Pentium Pro
  • Intel P7
  • Intel Core Solo și Intel Core Duo, cel din urmă cu 2 nuclee
  • Intel Core 2 Solo și Intel Core 2 Duo, cel din urmă cu 2 nuclee în tehnologie de 48 nm
  • Intel Core i3
  • Intel Core i5 și Intel Core i7, cu 4 nuclee în tehnologie de 45 nm
  • Intel Atom,  pentru netbooks





Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Facebook Themes